Articole

Afla ultimele noutati

Unde se duc copiii când se duc?
Pe drumul lor!
Pe măsură ce anii trec, copiii doresc si trebuie, să-şi afle drumul lor în viaţă..
Drumul lor, nu e drumul tău. E drumul lor.

Iar ceea ce probabil trăieşti acum, se numeste ,,Sindromul cuibului gol”. În sufletul tău de părinte se instalează sentimentul de durere şi tristeţe. De gol. Nu poţi pretinde că nu-ţi pasă. Doare.
Sindromul cuibului gol, te cuprinde din prea multă dragoste. Din dependenţă faţă de copii. Din obişnuinţă. Ataşament. Iarăşi ataşamentele care ne fac atâta rău..
Obişnuinţa să trăim prin ei şi pentru ei..
Cu cât e mai strânsă legătură cu cei cărora le-ai dat viaţă, cu atât mai mare senzaţia de gol, cu atât plecarea copiilor va fi mai copleşitoare.
Ce poţi face?
Acceptă, înţelege, că pentru a se întoarce cu inima deschisă, au nevoie să plece frumos, eliberaţi.
Acceptă, că s-au născut liberi! Cordonul ombilical a fost tăiat încă de la naştere..
Copiii trebuie doar,să trăiască cu sentimentul şi siguranţă că,,eşti acolo” ori de câte ori au nevoie..
Ce mai poţi face?
Păstrează amintirile frumoase chiar şi aceea când intrai pe uşa şi te poticneai de un morman de bocanci noroioşi
Acceptă rolul de adult al copiilor tăi.
Acceptă că viaţă este o succesiune firească de etape.
Menţine legătură cu prietenii! Socializează!
Păstrează legătură cu copiii. Sună-i când îţi este dor! (dar nu exagera)
Acordă-ţi timp pentru adaptare.
Ai încredere în ei!
Ai încredere în tine!
Nu uită de propria-ţi viaţă! De cele mai multe ori aşa se întâmplă!
Copiii nu ne aparţin, nu i-am făcut pentru noi. Ci pentru ei, pentru lumea aceasta.
Luminează-le calea cu o rugăciune!
Dacă iubeşti pe cineva lasă-l liber. Oricum este inevitabil! Vine un timp cand ei pleaca pe propriul drum in viata.
Copiii se întorc mereu cu sufletul la cei care le-au dat viaţă.
Luminează-le calea cu o rugăciune ,încredere şi iubire.